În această săptămână, Donald Trump a avut două oportunități importante pentru a-și demonstra influența pe scena internațională, printr-un discurs la Adunarea Generală a ONU și o întâlnire la Casa Albă cu președintele chinez Xi Jinping. El a subliniat puterea Statelor Unite și a oferit o primire solemnă liderului chinez, însă rezultatele acestor evenimente au fost mai modeste decât se anticipa.
O analiză realizată de Reuters indică faptul că președintele american se confruntă cu o tot mai mare opoziție pe plan internațional, în contextul în care conflictul cu Iranul afectează economia și popularitatea sa. De asemenea, alegerile pentru Congres din noiembrie ar putea restrânge și mai mult marja sa de manevră.
Întâlnirea cu Xi, fără progrese semnificative
Vizita lui Xi Jinping la Washington a fost marcată de ceremonii, dar nu a condus la soluții concrete pentru disputele existente între cele două națiuni, cum ar fi comerțul, Taiwanul și competiția în domeniul tehnologiilor de inteligență artificială. Cel mai notabil rezultat a fost extinderea cu două luni a armistițiului comercial dintre SUA și China.
În fața presei, Trump a evitat să confrunte direct poziția lui Xi. Potrivit surselor din presa de stat chineză, în discuțiile private, liderul de la Beijing a insistat ca Trump să nu susțină independența Taiwanului, un subiect extrem de sensibil în relațiile bilaterale.
Schimbarea de ton a lui Trump este evidentă, comparativ cu amenințările tarifare pe care le-a folosit anterior împotriva Chinei. Analiștii de la Reuters sugerează că acest lucru se datorează și unei realități practice: China deține controlul asupra resurselor esențiale pentru industria tehnologică, inclusiv pământurile rare, și a demonstrat că poate restricționa exporturile ca răspuns la presiunile americane.
„Trump se vede readucându-ne într-o lume în care cel puternic are dreptate. Dar este remarcabil cât de nesigur devine în fața lui Xi Jinping și a puterii în creștere a Chinei”, a declarat Brett Bruen, fost consilier de politică externă în administrația Obama.
Conflictul cu Iranul, o problemă majoră
Peste întreaga activitate diplomatică a săptămânii a existat o umbră constantă a conflictului cu Iranul, început de Statele Unite și Israel pe 28 februarie. Acest război durează de aproape șapte luni și a perturbat aprovizionarea cu energie, extinzându-se în alte zone, inclusiv Yemenul și rutele maritime din Marea Roșie.
În discursul său de la ONU, Trump a justificat atacurile împotriva Iranului și a amenințat din nou cu „anihilarea” acestuia dacă nu se ajunge la un acord. El a declarat că „America s-a întors” și că este mai puternică ca niciodată.
Cu toate acestea, Iranul continuă să reziste în fața atacurilor militare și a presiunilor economice. Pentru Trump, acest conflict reprezintă una dintre cele mai dificile provocări ale celui de-al doilea mandat, având în vedere creșterea prețurilor la benzină și nemulțumirea publicului față de război, care duce la diviziuni inclusiv în rândul propriilor susținători.
Un oficial al Casei Albe a respins ideea că politica externă a președintelui ar fi într-un impas, afirmând că discursul de la ONU a subliniat realizările administrației în protejarea intereselor americane, inclusiv prevenirea Iranului de a obține arme nucleare. Teheranul susține că programul său nuclear este destinat scopurilor pașnice.
Opoziția globală în creștere
Rezistența față de solicitările lui Trump este vizibilă și în relațiile cu aliații săi. Majoritatea partenerilor europeni și asiatici s-au abținut de la a se implica în conflictul cu Iranul, pe care Washingtonul l-a inițiat fără consultări prealabile, conform Reuters. De asemenea, presiunile asupra Rusiei și Ucrainei pentru un armistițiu în privința atacurilor asupra infrastructurii energetice nu au dus la progrese semnificative.
La Adunarea Generală a ONU, anumiți lideri au criticat abordarea bazată pe forță, fără a-l numi direct pe Trump. Emmanuel Macron a avertizat asupra unei reveniri la „legea junglei”, în timp ce președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a condamnat intervențiile externe în alegerile din țara sa, afirmând: „Nu avem nevoie de portavioane care să ne patruleze apele. Avem nevoie de cooperare pentru a opri fluxul de arme și bani care alimentează criminalitatea.”
Casa Albă afirmă că unele declarații publice ale liderilor străini nu reflectă realitatea discuțiilor lor cu Trump în privat, subliniind că președintele nu se concentrează pe imagine, ci pe rezultate. Trump a obținut, de asemenea, un acord pentru extinderea prezenței militare americane în Groenlanda, însă acest lucru rămâne departe de obiectivul său inițial de a obține controlul asupra teritoriului.
Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, a rezumat schimbarea de atmosferă: „Acum un an, puține țări îndrăzneau să i se opună lui Trump. Acum Canada, Europa, China, Iranul, Rusia și altele sunt tot mai dispuse să spună nu.”
Trump a făcut și el observații despre influența sa în discursul de la ONU, propunând liderilor să folosească termenul „superinteligență” pentru inteligența artificială, adăugând: „Să vedem dacă am vreo putere. Poate că da, poate că nu. Vom afla destul de curând.”
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/saptamana-in-care-trump-a-vrut-sa-si-arate-muschii-dar-i-au-iesit-la-iveala-limitele
Sursa foto: Inquam Photos
