La vârsta de 18 ani, tinerii dobândesc anumite drepturi legale, precum dreptul de a vota sau de a semna contracte. Totuși, în această perioadă de tranziție, adulții încep să-i întrebe despre planurile lor de viitor, deși până atunci le ofereau indicii despre cum să-și trăiască viața.
Discuțiile despre tineri, responsabilitate și libertate sunt frecvente, în special în perioada în care unii încep clasa a XII-a, iar alții se îndreaptă către facultate sau își caută locuri de muncă. Totuși, trecerea de la „ești prea tânăr” la „ești mare, ar trebui să știi” este atât de rapidă încât adesea uităm să ne gândim la evoluția tinerilor.
O aniversare aduce schimbări în statutul unei persoane, dar nu întotdeauna și în nivelul său de maturitate. Atunci când facem confuzii între aceste aspecte, riscăm să așteptăm comportamente de la un tânăr care nu a acumulat încă suficientă experiență.
Legea fixează o limită. Viața continuă să te formeze
În România, majoratul este atins la 18 ani, moment în care tinerii dobândesc capacitatea de a încheia acte legale și de a-și asuma drepturile și responsabilitățile care decurg din acestea. De asemenea, la această vârstă, cetățenii pot vota, obține un permis de conducere și sunt răspunzători legal pentru acțiunile lor. Legea stabilește astfel un prag de la care individul își poate lua decizii în mod autonom.
Este important ca societatea să aibă astfel de repere, însă acest prag legal nu garantează că tinerii sunt pregătiți psihologic sau că știu cum să utilizeze oportunitățile oferite. De exemplu, ei pot semna un contract fără a înțelege pe deplin clauzele, pot obține permisul de conducere fără o experiență reală în trafic sau pot intra pe piața muncii fără a cunoaște regulile informale ale unui colectiv.
Drepturile rămân valabile chiar și atunci când sunt exercitate de persoane cu puțină experiență. Problema apare când presupunem că, fiindcă cineva are capacitatea de a decide, ar trebui să o facă în mod corect în orice situație. De asemenea, și noi, adulții, continuăm să învățăm din greșelile noastre legate de alegeri grăbite sau decizii luate sub presiune.
Înțelegi riscul și totuși îl poți urma
Dezvoltarea personală nu progresează uniform. Capacitatea de a gândi rațional, autoreglementarea emoțională și controlul impulsurilor evoluează în ritmuri diferite. La aceeași persoană, unele abilități se dezvoltă mai devreme, iar altele necesită mai mult timp și experiențe diverse.
Studii în psihologia dezvoltării arată că abilitățile cognitive se dezvoltă comparabil cu cele ale adulților în jurul vârstei de 16 ani, în timp ce maturitatea socială continuă să crească și după 18 ani. Aceasta include și modul în care ne gestionăm comportamentul în situații dificile sau provocatoare.
Dezvoltarea cerebrală nu se oprește la majorat; unele procese continuă și în tinerețea adultă. Totuși, ideea populară că „creierul se finalizează la 25 de ani” este o simplificare excesivă și sugerează că maturitatea apare brusc la următoarea aniversare.
Este esențial să recunoaștem că tinerii au abilități reale, dar că trec și printr-un proces de dezvoltare continuă. Dacă îi considerăm incapabili, le diminuăm potențialul, iar dacă le cerem să se comporte ca adulți experimentați, ignorăm tocmai diferențele care ne-ar ajuta să-i înțelegem mai bine.
Când ar fi trebuit să învețe?
Întrebarea se aplică și celor care i-au crescut. În familie, autonomia poate fi exersată cu mult înainte de majorat, dar poate fi și amânată din grijă sau din dorința de a evita un rezultat imperfect. Adesea, le organizăm timpul, le amintim de responsabilități și le rezolvăm problemele înainte să aibă ocazia să le abordeze singuri. Apoi, ne mirăm că, în pregătirea pentru un examen, tinerii așteaptă îndrumări în loc să își organizeze viața.
Este important să ne întrebăm cât de justificat este să cerem inițiativă atunci când am preluat constant această responsabilitate. Dacă un copil nu a gestionat bani sau nu a dus o responsabilitate până la capăt, cum putem presupune că a dezvoltat aceste abilități?
Implicarea în activități domestice sau gestionarea unui buget îl ajută să înțeleagă realitatea. Învață să evalueze timpul, să recunoască greșelile și să caute soluții. Astfel, începe să coreleze intenția cu acțiunea și rezultatul acțiunii, având în vedere consecințele naturale, de care adesea adulții l-au protejat.
Desigur, tinerii ajung la 18 ani cu experiențe variate, unii fiind feriți de dificultăți, în timp ce alții au purtat griji prea mari prea devreme. Așadar, faptul că cineva a făcut față unor situații dificile nu înseamnă că a dobândit toate formele de autonomie sau că nu mai are nevoie de ajutor.
Conștientizarea acestor diferențe ne ajută să cerem acțiuni concrete, în loc să repetăm că „la vârsta ta ar trebui să știi”. Această afirmație reflectă frustrările adulților, dar tinerilor nu le oferă suficiente indicații despre ce este de făcut.
Cum îl primește lumea adulților?
Familia reprezintă o parte din această tranziție. Școala, cercul social și mediul de lucru continuă această educație, fiecare cu propriile așteptări. În diferite medii, tinerii sunt încurajați să asculte sau să fie proactivi; în cercurile de prieteni, ei pot simți că trebuie să pară experimentați, iar în prezența adulților, că trebuie să fie precauți și prevăzători.
La primul loc de muncă, de exemplu, pot ezita să pună întrebări din teama de a nu părea nepregătiți. Colegii mai experimentați pot interpreta tăcerea ca pe o înțelegere, până când apare o greșeală și se ridică întrebarea: „De ce nu ai spus că nu știi?” Pentru un novice, dreptul de a întreba trebuie să fie uneori clarificat, nu doar presupus.
Din această perspectivă, este utilă abordarea adleriană: individul își dezvoltă curajul și abilitățile prin participarea la provocările vieții, regăsindu-și locul printre ceilalți și descoperind că poate contribui. Apartenența, cooperarea și responsabilitatea sunt esențiale în formarea acestui tânăr.
Încurajarea devine astfel un act concret. Este important să-i delegăm responsabilități, să-i explicăm ce este necesar și să-i oferim spațiu pentru a acționa. Atunci când se confruntă cu obstacole, trebuie să-l ajutăm să gândească la soluții, fără a prelua controlul total. Astfel, experiența de succes, corectare și încercare repetată îi va întări sentimentul de capacitate.
De asemenea, este esențial să recunoaștem că un tânăr are dreptul de a fi luat în serios, chiar dacă nu deține toate cunoștințele pe care le avem noi. La 18 ani, este corect să-i cerem să participe activ, să respecte angajamentele, să pună întrebări și să contribuie la soluționarea problemelor. Responsabilitatea include și recunoașterea nevoii de ajutor. Nu trebuie să aștepte să se simtă complet pregătit pentru toate, iar noi nu trebuie să așteptăm această pregătire pentru a-i oferi un loc real în societatea adulților.
Înainte de a-i spune că ar trebui să fie deja bun în viață, ar trebui să ne întrebăm: cât timp a avut până acum să joace și cum îl primim atunci când începe să facă propriile alegeri?
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/ai-18-ani-ar-trebui-sa-stii-deja-cum-sa-fii-bun-la-jocul-de-a-viata
Sursa foto: theharpreetbatish / Pixabay

